SCOALA ARDELEANA, în cuvinte încrucișate

Binele cel de osebi, de nu iaste întemeiat cu binele cel de obşte, iaste ca şi turnul fără de temelie şi ca frunza pe apă şi ca şi praful care-l poartă şi-l spulberă vântul: curând cade şi piere . (Samuil Micu)

ORIZONTAL: 1) Istoric şi filolog român, reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene, autor al lucrării Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1761-1821) ― Alt istoric şi filolog iluminat, unul dintre corifeii Şcolii Ardelene, care a scris Hronica românilor şi a mai multor neamuri (1754-1816).   2) Budai-Deleanu (1763-1920), reprezentantul aceleiaşi mişcări culturale, cunoscut, în special, prin opera sa Tiganiada ― Creaţii literare de mare însemnătate ale iluminiştilor, care slujeau, în acel moment istoric, năzuinţei poporului român spre eliberare naţională şi socială  ― Gheorghe Lazăr.   3) Aspecte fundamentale din viaţa poporului român, ca de exemplu: originea latină a limbii şi poporului român şi continuitatea şi unitatea sa etnică ― Mediu, cum e cel al umanismului cronicăresc ce a favorizat apariţia Şcolii Ardelene, care a ridicat la un nivel superior conştiinţa de sine a poporului, propunând un nou mod de a înţelege istoria (fig.).   4) Integritate naţională, fiind aspiraţia esenţială a acestei mişcări ― Localitate în Irlanda.   5) Pătrunşi de adâncă dragoste pentru oameni, precum reprezentanţii Şcolii Ardelene  ― A cultiva un sentiment, ca de pildă, cel de mândrie patriotică în rândul maselor.   6) Editura Didactică şi Pedagogică ― Din Studii de literatură modernă a criticului Paul Cornea privitor la cărturarii Şcolii Ardelene: Insensibili la deliciile literaturii, fără simţul umorului, incoruptibili şi…    7) Lexiconul… Buda, iniţiat de Samuil Micu şi continuat de Petru Maior, este considerat primul dicţionar etimologic al limbii române (2 cuv.)  ―  În lucrarea sa Către rumâni, Micu scrie: adevărat şi românul să poată zice… urât lucru iaste românului să nu ştie istoria neamului său  ― Apă amestecată cu gheaţă (pl.).    8) A transpune în practică ideile umaniste ale Şcolii Ardelene, a stat în atenţia şi altor mişcări culturale ulterioare  ― Insulă în arhipelagul grecesc.    9) Manuale şcolare iniţiate de Gheorghe Şincai, în cele 300 de şcoli în limba română ― Iată! iacă! (reg.) ― Badea Mircea.   10) Apoi (reg.)  ― Ansamblu de cunoştinţe, precum cel din domeniul limbii române, aflat în centrul preocupării Şcolii Ardelene.   11) A face o expunere cu privire la originea poporului român, pe baza studiului arhivistic şi a documentaţiei, ca un salt calitativ al Şcolii Ardelene în istoriografie  ―  Oraşul …Mureş, unde s-a născut Petru Maior.   12) …linguae daco-romanae  sive valachicae, lucrare a cărei autori sunt Micu şi Şincai ― Manuscrisul teologic al lui Petru Maior, din 1795: Protopapadichia, adecă puterea, drepturile sau privileghioanele protopopilor celor româneşti... Ardeal.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Filolog şi istoric iluminist român, autor al peste 60 de lucrări dintre care Scurta cunoştinţă a istoriei românilor (Samuil,1745-1806) ― Activitate culturală a Şcolii Ardelene, concretizată prin înfiinţare de şcoli cu predare în limba română, prin formarea tinerei generaţii în spiritul celor mai înaintate tradiţii ale poporului român.    2) Alexandru Odobescu ― Din Bucolica undă de Al.Macedonski: Sub blonzii cu plastice forme se simte schimbată-n femeie, / Prelinsă pe… corpuri ea tremură (neart.) ― Mesaj emoţionant transmis poporului român de către Samuil Micu în lucrarea Cătră rumâni.     3) Acelaşi cărturar este renumit şi prin lucrarea Istoria şi lucrurile şi… românilor (Î).    4) Literă greacă  ― Capabil ― Andrei Mureşanu.    5) Celebra lucrare a lui Maior, Dialog pentru începutul limbei… între nepot şi unchi, care lansează ideea descendenţei românei din latină vulgară şi nu din latină clasică, lucrare de mare importanţă pentru romanistică  ― Primele tabele-nominale ale şcolarilor români întocmite, printr-o muncă neobosită, de cărturarii Şcolii Ardelene.   6) A cere în căsătorie prin mijlocitori ― Conjuncţie ― Dinastie de împăraţi chinezi (618-906).   7) Poezia lui Eminescu: …bate miezul nopţii ― Strămoşi ai românilor, deseori invocaţi în lucrările iluminiştilor (art.).    8) Pseudonim al lui Panait Macri, publicist şi scriitor român (1872-1932) ― Poezia …plânge de Veronica Micle ― A ridica masele, calitatea lui Maior, despre  care criticul George Ivaşcu scrie că e capabil să pătrundă în mase şi să incendieze minţile (fig.).     9) Revenim la titlul lucrării lui Gheorghe Şincai: Hronica românilor şi a mai multor…  ― Poezia lui Dimitrie Bolintineanu: Sora…    10) Tradiţii ale neamului românesc, promovate de reprezentanţii Şcolii Ardelene ― Siglă pentru Teacher Recruitmen Days.    11) Legat de agricultură ― Ţărani  dependenţi de stăpâni feudali, pentru luminarea cărora se întocmeau manuale  şi gramatici de către exponenţii Şcolii Ardelene.   12) Amplă mişcare culturală de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a pregătit cadrul favorabil înfiinţării şcolii Ardelene ― În acest sens, Dumitru Popovici remarcă: Luminile înseamnă ele însele… proces de instruire (Studii literare).

 Dicţionar: MAAM, INII, IOS, IGA, API, ETA, TAN, IRC, TRD.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE





Școala Ardeleană a fost o importantă mișcare culturală generată de unirea mitropoliei românilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolică, act în urma căruia a luat naștere Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Reprezentanții Școlii Ardelene au adus argumente istorice și filologice în sprijinul tezei că românii transilvăneni sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani din Dacia. Aceasta teză este cunoscută și sub numele de latinism.

Școala Ardeleană s-a înscris în contextul iluminismului german (Aufklärung), susținut în plan politic de iozefinism. Diferența față de iluminismul francez este dată de faptul că Școala Ardeleană nu a constituit un curent anticlerical, mișcarea culturală transilvăneană pornind tocmai din sânul Bisericii Greco-Catolice.

Școala Ardeleană a contribuit nu numai la emanciparea spirituală și politică a românilor transilvăneni, ci și la a celor de peste munți. Unul din documentele cele mai importante elaborate îl constituie petiția Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresată împăratului romano-german Leopold al II-lea, în vederea recunoașterii națiunii române ca parte constitutivă a Marelui Principat Transilvania.

O altă realizare a Școlii Ardelene a fost introducerea grafiei latine în limba română, în locul scrierii chirilice, și tipărirea primului dicționar cvadrilingv al limbii române, Lexiconul de la Buda.

Principalele centre au fost: Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuș, Năsăud.

Reprezentanții cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Ion Budai Deleanu.

Iluminismul a fost receptat în Transilvania la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Mișcarea iluministă transilvăneană își are rădăcinile în curentul iluminist european. Acesta "detesta trecutul pentru iraționalul, ignoranța și întunecimea sa, și pornea la reformarea societății în numele rațiunii, luminii, culturii." Curentul iluminist a început la nivelul elitelor intelectuale. În Austria iluminismul a luat în plan politic forma absolutismului luminat, întemeiat pe nobilime. Absolutismul luminat a atras și burghezia în funcțiunile statului. Așa fiind, spre deosebire de Franța, burghezia din Austria, Ungaria și Transilvania a preferat să îmbrățișeze luminismul, reformismul, monarhia luminată. Particularitatea Ungariei și Transilvaniei consta într-o burghezie redusă numeric, comparativ cu Austria. La 1787, după conscripția iozefină, populația orășenească a Ungariei și Transilvaniei abia trecea de 6%. Din punct de vedere etnic orășenimea era alcătuită în mod covârșitor din germani.

În călătoriile sale prin Marele Principat al Transilvaniei împăratul Iosif al II-lea a fost mereu izbit de mizeria și ignoranta românilor:

„Acești bieți supuși români, care sunt fără îndoială cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei, sunt atât de chinuiți și încărcați de nedreptăți de oricine, fie ei unguri sau sași, că soarta lor într-adevăr, dacă o cercetezi, este cu adevărat de plâns (...). Nu mă mir că pământurile lor sunt rău lucrate, căci doar cum ar putea fi altfel când omul de la o zi la alta nu e sigur de posesiunea sa și trebuie să fie zi de zi și poate în fiecare ceas la lucrul domnului său. Altfel, națiunea are într-adevăr spirit; neașezarea ei vine desigur din nenorocirea ei.”

Măsurile edictate de împărat cu privire la Pământul Crăiesc au recunoscut egala îndreptățire a locuitorilor lui, adică egalitatea românilor cu sașii, dreptul de așezare și achiziție de proprietăți în orașe etc. Reformele iozefine ale învățământului au deschis porțile școlilor și pentru fiii iobagilor, îndeosebi români și maghiari, iar dezvoltarea învățământului confesional a favorizat îndeosebi învățământul greco-catolic și ortodox.

În urma înrăutățirii relațiilor dintre împăratul Iosif al II-lea și papa Pius al VI-lea autoritățile imperiale au oprit trimiterile la studii la Roma și au impulsionat în schimb studiul tinerilor români la Viena, în special la Colegiul Sf. Barbara. În 1783 împăratul a soluționat favorabil amplul memoriu al episcopului Ioan Bob, pentru dotarea clerului și înmulțirea școlilor române unite, drept mijloc de cultivare a poporului român.

În urma Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784 îndreptată împotriva sistemului feudal, mișcare care i-a atras și pe iobagii maghiari din Trascău,  autorutățile imperiale au procedat la mai multe ameliorări ale obligațiilor iobăgești și ale situației minerilor din Munții Apuseni. Pe domeniul Zlatnei au fost înființate mai multe școli populare, iar un an mai târziu, la 22 august 1785, împăratul a venit cu o reformă generală, anume cu patenta de desființare a iobăgiei.

Etapele Școlii Ardelene

· Etapa pregătitoare, prin lupta pentru revendicări politice și naționale dusă de Inocențiu Micu-Klein, episcopul românilor uniți, care cere drepturi și libertăți pentru românii din Transilvania, în schimbul unirii cu biserica romană (Sinodul de la Blaj);

· Etapa de elaborare și afirmare a ideologiei naționale: formularea crezului latinist extremist atît pe plan filologic cît și istoric, dezvoltarea învățămîntului românesc;

· Etapa pronunțat iluministă, care a culminat în Revoluția de la 1848

Trăsăturile mișcării

· Caracterul politic: în 1791, burghezia română în formare trimite la Viena noului împărat Leopold al II-lea, memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum, în care cer, pe un ton moderat, drepturi egale cu ale celor trei națiuni. În ciuda tonului pașnic al revendicărilor, Dieta transilvană, căreia îi este trimis memoriul de la Viena, îl respinge categoric;

· Caracterul iluminist: izolată prin refuzul rezolvării memorandumului, prea slabă economic și politic pentru a iniția o mișcare revoluționară, burghezia română se concentrează într-o mișcare de emancipare națională pe plan cultural. Se înființează numeroase școli cu predare în limba română (Gheorghe Șincai înființează 300 de școli), se tipăresc calendare, catehisme, manuale, cărți de popularizare a științei, cărți populare pentru pătrunderea informației în masele populare largi;

· Caracterul erudit: cărturarii iluminiști au depus eforturi pentru trezirea conștiinței naționale în următoarele domenii:

·          

oIstoria: au încercat să impună ideea originii pur latine a poporului român, vehiculînd teoria exterminării dacilor:

-Samuil Micu, Istoria și lucrurile și întîmplările românilor – cuprinde idei moderne, iluministe, dar relatează sec evenimentele sau copiază pasaje întregi din cronici;

-Gheorghe Șincai, Hronica românilor și a mai multor neamuri – dovedește mai mult spirit critic și o informație mai bogată, opera fiind plină de rîvnă în susținerea adevărului;

-Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia – caracter polemic, fiind mai degrabă un pamflet de idei decît o cronică, dar fără talent literar

·          

oLingvistica: au susținut ideea originii pur latine a limbii române, cerînd scrierea cu alfabet latin și scrierea etimologică:

-Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae – face o paralelă între latină și română. Ei propun eliminarea cuvintelor de altă origine și înlocuirea lor cu neologisme latinești;

-Lexiconul de la Buda este un dicționar colectiv cvadrilingv (Lexicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu), apărut în 1825 la Buda, care îmbogățește limba română cu numeroase neologisme romanice, înlocuindu-le pe cele de alte origini;

-Petru Maior, la sfîrșitul Istoriei pentru începutul românilor în Dachia, include o Disertație pentru începutul limbii române, în care afirmă că limba română provine din latina populară.